După cum v-am obișnuit anul trecut, s-a mai terminat un an în care cred că am realizat multe și care ar putea fi rezumat după cifrele de mai jos. Ce e foarte important pentru mine și pentru ceea ce fac eu, e că lucrurile parcă se îndeaptă în direcția cea bună, asta din cauza faptului că volumul de muncă a scăzut ușor dar cifrele finale au crescut. Asta se datorează mult și faptului că nu a mai trebuit să alerg după toate evenimentele de presă, pentru care volumul de muncă era cam de 4 ori mai mare pentru aceleași sume.

Am inițiat câteva proiecte, din care am reușit să finalizez unul cu o expoziție. Celelalte ori nu au ieșit cum am vrut eu, fie nu le-am terminat dar urmează în perioada următoare. Oricum, din punctul de vedere al fotografiei, în 2011 am avut cele mai frumoase proiecte pentru clienți. Nu că nu aș fi avut și până acum, dar parcă s-au adunat toate chestiile frumoase să fie fotografiate prin senzorul meu.

Evenimente la care am participat în calitate de fotograf: 122

Clienți cu care am lucrat: aproximativ 65

Probleme apărute la evenimente: 2 (NU mai fac reduceri de preț niciodată la evenimente personale! De fiecare dată când am acceptat să merg la un eveniment doar din obligație, au fost probleme de interpretare)

Ore de muncă(fotografiere): aproximativ 565 ore

Ore de editare foto: de neprețuite iarăși  :)) …ceva mai multe ca în 2010

Bani investiți în echipamente foto în acest an: aproximativ 6.000 lei

Bani câștigați din fotografie: 2010 x1,4, ceea ce e bine, zic eu

Bilanțul fotografic pe 2011 de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Bilanțul fotografic pe 2010
2. 5 lucruri de făcut în 2011
3. Secret Fashion Hair 2011
4. Fotografii de la National Barista Competition 2011
5. …și Sărbători Fericite!

2011 a fost un an frumos, din toate punctele de vedere. M-am distrat enorm în diverse ocazii, m-am plimbat și am cunoscut oameni minunați.

M-am distrat și făcând fotografii. Nu cred că am avut vreun shooting serios anul ăsta(cu toate că nu e chiar pe specializarea mea, au fost destul de multe) și cred că am reușit să fac cam pe toată lumea fericită. Evenimente au fost foarte multe, iarăși, dar proiectele au fost parcă ceva mai frumoase decât în anii precedenți, per total. Pentru asta nu pot decât să le mulțumesc clienților și colaboratorilor și să le urez și lor Sărbători fericite!

…și Sărbători Fericite! și vouă, cei ce ați intrat în acest an pe Holerga.com :)

…și Sărbători Fericite! de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Cum e cu Nepublicate din presă
2. Bilanțul fotografic pe 2011
3. Fotografia după două decenii – Crăciunul
4. Sunt liber…
5. 5 lucruri de făcut în 2011

Hai că asta o să vă placă! Sau nu o să vă placă, dar veți fi curioși să vedeți cu ochii voștri despre ce e vorba.

Săptămâna viitoare, marți pe 29 noiembrie după ora 17:00 mai exact, va avea loc o expoziție de fotografie, Tarantule cu personalitate. Ce va fi inedit la aceasta este că în prima zi veți putea să și vedeți cu ochii voștri subiectele fotografiate. Mai exact niște animăluțe cu câte 10 picioare și 8 ochi fiecare. Este vorba de 23 de fotografii cu tarantule, considerate de mulți ceva foarte periculos și inabordabil, dar îndrăgite și crescute de mulți iubitori de animale exotice.

Expoziția va fi găzduită de Club Armada, care au fost extraordinar de amabili să mă ajute cu acest spațiu.

Thaopets(Cel mai mare crescător de animale exotice din România) are o colecție impresionantă de aproximativ 1000 de exemplare ce însumează peste 30 de specii de tarantule. Acum ceva vreme, după ce i-am cunoscut, am vrut să văd cu ochii mei despre ce e vorba și le-am făcut o vizită la Călărași. Și DA, este foarte impresionant să vezi atât de mulți paianjeni într-un loc. Tot atunci, am primit și eu cadou o Acanthoscurria geniculata, de care pot spune că este foarte ușor de avut grijă și pentru care le mai mulțumesc încă odată.

Deci, vă aștept pe 29 octombrie pe la ora 17 să vedeți despre ce e vorba și să stăm la o bere și să vă povestească Thaolen cum reușește el să hrănească atâtea guri.

Fotografiile nu vor fi expuse decât pe hârtie și vor putea fi achiziționate.

Tarantule cu personalitate – Expoziție de fotografie de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Peste 79% dintre romani pot simti aroma unei amintiri intr-o fotografie
2. Cel mai lung timp de expunere în fotografie: 6 luni
3. Cum a fost la deschiderea expoziției
4. Asociatia Bucurestiul meu drag la Salonul de fotografie 2011
5. Vechituri #5 – Prima mea fotografie de studio

Săptămâna trecută le-am făcut o vizită celor de la Thaopets, pentru a vedea cu ochii si lentilele mele animăluțele lor. Mai multe detalii despre ce am văzut acolo o să postez în viitorul apropiat :)

Cu ce am plecat de acolo, cu un nou prieten. Este vorba de un Acanthoscurria geniculata ce l-am denumit generic “Sâmburel” și care este o tarantulă tânără și simpatică.

Momentan s-a adaptat destul de bine, a aceptat să fie hrănit și cred eu că se simte destul de bine în noua casă.

Ce e de știut despre această specie….

E o specie terestră, îî place să se ascunsă și să se îngroape, deci nu va escalada foarte mult pereții încercând să evadeze, e fricoasă și ușor agresivă, deci dacă ai așa ceva, o lași în pace. Mănâncă doar mâncare vie, va trebui să îi procurați greieri, lacuste, mealworms, superworms sau gandaci și trebuie hrănită o dată la 1-2 săptămâni(în funcție de vârstă). Ajunge la maturitate după aproximativ 3 ani, iar dacă se dovedește a fi femelă, trăiește până la 15 ani în captivitate. Are nevoie de o temperatură de 24-32 grade C și de umiditate. În cazul în care se sperie sau e atacată, va încerca să muște(are 2 colți destul de impunători) sau va arunca cu perișori(ce sunt urticanți și nu prea ați dori să vă nimerească pe față cu ei) ce pot ajunge pe o rază de jumătate de metru.

Momentan, Sâmburel locuiește într-un teraniu improvizat de 15x15x10cm, unde are suficient spațiu. Când va mai crește și va avea până la 18-20cm, va primi o căsuță mai profi. …și probabil și un nume mai decent :))

Vrei să devii Spiderman? …fă-mi o vizită de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Mănușile lui Bute și vizita la Pechea
2. Tarantule cu personalitate – Expoziție de fotografie
3. Am intrat cu camera în apă!
4. Povestea primei mele fotografii
5. Concurs: Caut asistent!

Am reușit să mai urc și eu pe un munte pentru prima oara anul acesta. A trecut ceva vreme de când mergeam în fiecare weekend măcar la o plimbare pe dealuri și chiar îmi era dor de o ieșire undeva.

Am căutat câteva treasee mai accesibile, pentru că aveam de gând să merg cu niste prieteni mai puțin experimentați și mi-am adus aminte de Ciucaș, unde am mai mers în urmă cu ceva vreme, dar nu am putut urca din diverse motive :)

Treseul, cel puțin teoretic, era de 3,5 ore urcare, de la cabana Muntele Roșu până la vârful Ciucaș și 2,5 ore coborâre. Am pornit patru oameni, doi cu o condiție fizică cât de cât ok și doi ce nu prea ar fi primit nici o șansă că vor ajunge acolo, vreodată. Am reușit să urcâm toți pănă sus și am coborât fără probleme, ceea ce a fost o realizare enormă pentru toți. Sincer nu știu cum am reușit să îi fac pe toți să nu cedeze(de tot), ce e de spus e că nu am cărat pe nimeni în spate, nu am împins pe nimeni și nu a fost nevoie de SMURD să ajungem în siguranță la cabană. Iar eu sigur voi scrie povestea asta in CV :D

Întreaga poveste o găsiți aici.

Mai jos aveți 7 imagini la o rezoluție mare din zona Ciucaș.

7 wallpapere de pe vârful Ciucaș de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Review HDC-TM300, vârful de gamă de la Panasonic
2. Povești de pescari…
3. Prima saptamana #cupluta
4. Peisaje (1) Răsărituri
5. Povestea primei mele fotografii

Am petrecut două săptămâni cu prietenii Alex, Bogdan și Ivo pe plută. Am străbătut Mureșul de la punctul în care am avut apă sufiecient de mare să plutim(de la Luduș), până unde iese din țară apa(la Nădlac). Am reușit să ducem această aventură la bun sfârșit fără nici o problemă majoră. Nimeni nu a pățit nimic(am reușit să nici nu răcim), nu am pierdut echipament(mai puțin un telefon intrat la apă) și nimeni și nimic nu a pățit ceva rău în urma noastră.

Cred că e puțin spus că a fost aventura vieții noastre, pentru fiecare dintre noi. Toți am mai avut experiențe extreme, am mai mers pe munte, am mai îndurat frigul și ploaia, am mers prin apă sau ne-am dat cu barca, am escaladat, am fost în locuri uitate de lume, am interacționat cu localnici sau am negociat pentru un bidon de apă. Dar acum, toate s-au întâmplat de odată. În două săptămâni am avut ocazia să experimentăm toate condițiile meteorologice(mai puțin ninsoarea:D) și am avut parte de aventură ce ar trebui să ne facă să ne potolim o perioadă.

Dacă în prima săptămână am avut parte de foarte multe peripeții cu mmulte cascade iar soarele a fost tot timpul pe cer, în cea de-a doua apa s-a mișcat ceva mai încet, dar ‘Nea Ilie’ ne-a stropit cam continuu. Nu cred că am stat vreodată atât de mult în ploaie și umezeală. Cred că dacă am fi avut un echipament ceva mai bun ar fi fost un pic mai bine, dar nici bugetul nu ne-a permis să cumpărăm chiar cele mai bune îmbrăcăminte și nici noi nu ne-am așteptat să fie chiar așa.

Dacă după primele zile am decis să vâslim continuu pentru a ajunge la destinație în timpul programat, ultimile trei zile au fost ceva mai lejere. Am fi avut timp chiar și să ne bucurăm de ploaie dacă nu ne-ar fi plouat doua zile in continuu :))

Eu am supraestimat unele situații la început, dar din dorința mea inițială de “a nu se întâmpla nimic rău” am cam exagerat cu anumite echipamente, ce ulterior s-au dovedit a fi cam nefolositoate și foarte greu de cărat. Sunt absolut sigur că la următoarea expediție nu voi mai avea mai mult de un rucsac cu mine.

La  partea de fotografie și filmări, mi-a fost frică iniția să îmi iau o trusă foto completă cu mine. Am avut posibilitatea de a o aduce din a doua săptămână și am zis să testez terenul înainte. Având deja foarte multe lucruri de care trebuia să am grija, inclusiv băieții :D, am decis că ma voi descurca cu un Panasonic Lumix FT3 pentru acestea. Și sunt de părere, că nu am greșit, pentru că a plouat mai mereu și pentru că am intrat de nenumărate ori cu camera în apă. Într-adevăr, am renunțat la un zoom decent și la 30-40% din calitate, dar am cărat 200g în loc de 5-6Kg, am putut filma și fotografia în ploaie și în apă(pentru care ar fi trebuit să investesc cam 1000 euro într-o carcasă decentă pentru DSLR-ul meu) și nu a trebuit să port de grijă echipamentului. Eu sunt de părere că a fost o decizie bună.

Pentru mine finalul mult peste așteptările mele. Eu sunt o persoană cam greu de impresionat că am cam văzut toate grozăviile și cam greu sunt luat prin surprindere. La partea de traseu, nu am greșit-o decât un pic cu aproximarea deplasării pe apă și cu echipamentul. În rest, cam ce am crezut că va fi s-a și întâmplat. Dar finalul… Când am ajuns în ultima curbă am zărit o persoană după care am început să auzim famfara cântând. Am zis că ‘Ei, ne-a făcut o surpriză frumoasă și primăria…’, dar când ne-am apropiat și am văzut cam o sută de persoane cu tricouri albe inscripționate CUPLUTA și cu tot felul de afișe, iar apoi când au dat drumul la baloanele cu heliu să zboare, și cu famfara si apauzele pe fundal, eu recunosc că m-am înmuiat. Nu cred că m-am mai bucurat atât de tare la un eveniment niciodată :D A fost finalul nostru, pe care îl meritam, dar care a ieșit mult peste tot ce ne așteptam oricare dintre noi.

Sper din tot sufletul ca anul viitor să putem repeta isprava. Sper ca Ivo să nu mai aibă de ce să se streseze, Bogdan să nu mai aibă semnal să stea tot timpul pe Twitter și sper ca Injineru să nu mai vorbească atât de mult la telefon, precum sunt sigur că și ei speră ca eu să am stare să stau mai mult de 2 minute într-un loc și să fac același lucru :)) Dar, cel mai important, sper să ne distrăm la fel de mult! Sigur nu vom face același traseu, forte sigur că nici măcar cu o plută, dar o sa fim sigur iarăși duși cu pluta :)

Cel mai mult țin să mulțumesc băieților,pentru că am reușit să stăm alături tot acest timp. Apoi, omul ce s-a implicat cel mai mult în această expediție a fost Dan, care, cu toate că nici măcar nu ne cunoștea, a venit la noi pe traseu în repetate rânduri, cu provizii și multe gânduri bune. Mersi Dan, să știi că noi chiar apreciem efortul tău! În spatele proiectului, pe partea de online și social media, au stat Olga și Miruna. Ele sunt cele care au dat publish la cele mai multe articole :D La partea de organizare, Iana si Johann au fost superbi. Pe langă proviziile cu care ne-au ajutat, au organizat cea mai tare petrecere de final. EVER! :) Au mai fost o mulțime de oameni minunați ce ne-au ajutat pe traseu, domnul ‘Mulțumesc’ din Alba ce ne-a ajutat să ieșim din cascada și ne-a dat apă, mulți localnici și pescari și o groază de oameni din Nădlac ce ne-au susținut. Nu mai spun de oamenii de pe online… Nu am cum să îi pomenesc pe toți aici, dar o să încercăm să facem asta pe CuPluta.

Dupa #CuPluta de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Prima saptamana #cupluta
2. De ce plec eu CuPluta
3. Fotografia după două decenii – Crăciunul
4. după Let’s Do It, Romania! (galerie foto)
5. după #BeerTweetMeet

A trecut deja o saptamana de cand suntem dusi cu pluta, la propriu, pe Mures :) Cecateinca nu stiu, am plecat pe 15 iulie, impreuna cu Ivo Bobal, Alexandru Tabalae si Bogdan Dascalescu, pe raul Mures barcati pe o pluta construita de noi. Mai multe detalii deapre poveate pe www.cupluta.ro

Prima zi a inceput lejer, trezit de dimineata, adus materialele, construit o pluta, poze de grup, pupaturi, imbratisari si bucurie.

Daca la inceput am zis ca va fi o aventura in care o sa ne distram si o sa fie o caterinca continua, dupa a doua zi am inceput sa dam cu totii de greu. Am inceput ziua cu prima cascada intalnita pe traseu. Am abordat-o prudent, am dat jos toata incarcatura de pe pluta, ne-am urcat pe ea si la vale! Frumos, fara peripetii, fara coliziuni. La urmatoarele am reorganizat bagajele si am trecut peste valuri si repezisuri fara probleme.

Spre finalul zilei, intr-un moment de relaxare, am intrat intr-un curent ce parea lejer, dar care ne-a dovedit si ne-a aruncat intr-o salcie. Din toata povestea asta, am ajuns sa primesc o creanga, destul de groasa, in piept(cred, pentru ca s-a intamplat foarte repede) ce m-a surprins si m-a aruncat peste bord. In momentul acela am realizat ca sunt sanse destul de mari sa patesc ceva nasol si ca trebuie sa stau vigilent tot timpul.

A treia zi, spre final, am intampinat o cascada ce parea foarte lejera in comparatie cu cele 7 sau 8 de pana atunci, trecute cu brio. Ne-am aruncat in ea si dupa ce am sarit peste, ne-a tras inapoi si am ramas blocati intr-un vartej. Timp de vreo 20 de minute, am ramas prinsi acolo, cu apa ce urca pe bord, pluta ce se dezintegra usor-usor si sub privirile ingrozite ale pescarilor de pe mal. Cred ca trebuie sa ii spun un mare MULTUMESC ‘domnului Multumesc’, cum l-am numit ulterior, ce a reusit sa prinda o funie si sa ne traga la mal. Acela a fost, cred, un moment ce ne-a ingrozit pe toti.

Ziua urmatoare, am inceput sa reparam pluta, am cerut ajutorul primarului din Aiud(care a venit si sa ne viziteze) pentru un compresor si am plecat mai departe. Cred ca a fost cea mai frumoasa zi din toate, cu un peisaj superb si o vreme exceptionala.

Ziua cinci a fost una foarte fierbinte si plictisitoare, cu o apa foarte lina si cu un avans foarte greoi pe apa din cauza lipsei de curenti. Atunci am realizat ca trbuie sa vaslim continuu daca vrem sa ajungem in 15 zile la Nadlac.

In ziua sase, am fost avertizati sa ne oprim de urgenta pentru ca urma sa vina o mare furtuna spre noi. Si bine ca am facut asta, pentru ca pe la ora 5 deja era dezastru pe Mures.

Ziua sapte a inceput cu vant. Mult si din fata mai mereu, ceea ce ingreuneaza foarte mult inaintarea. Apoi am intampinat un pod provizoriu din balize, ce am aflat ulterior ca a fost construit de 2 saptamani si care ne-a incetinit si ne-a fortat sa ne incercam norocul vaslind si dupa lasarea intunericului. Pot spune ca e o aventura ce nu prea ne recomanda a fi foarte responsabili, dar care ne-a ajutat sa castigam timpul pierdut din cauza furtunii si a vantului si care s-a terminat fara nici un incident.

In ziua opt, cand deja ne apropiam de barajul de la Mintia, am oprit sane tragem sufletul, pentruca vantul a batut in mare mai mult din fata siam gasit un domb foarte amabil ce ne-a intampinat cu intrebarea ‘voi sunteti aia cu pluta de la Radio 21?’ Si care ne-a ajutat sa transportam pluta dincolo de baraj.

Mai e o saptana ce se anunta iar cu vreme nasoala, dar care speram sa fie una ceva mai buna.

Ca fotograf, cred ca ma simt foarte bine si in siguranta doar cu un Panasonic Lumix FT3 dupa mine. Am abordat prudent situatia si nu am vrut sa merg cu scule foarte scumpe de la inceput. M-am gandit ca o sa am posibilitatea de a-mi aduce echipamentu meu in saptamana 2, cand voi vedea care e situatia, dar nu voi face asta pentru ca e prea periculos.

FT3-ul, pe langa faptul ca rezista la apa si la socuri, fapt demonstrat de mine cu modelele anterioare, este o camera foto ce scoate imagini foarte bune pe timp de zi. O sa dau mai multe detalii, cu exemple, intr-un alt post.

Prima saptamana #cupluta de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. De ce plec eu CuPluta
2. Dupa #CuPluta
3. Recenzie de vacanță: o săptămână la bulgari
4. Fotografia zilei #111 – Ziua Vrăjitoarelor
5. Prima postare

Cred că deja ştie toată lumea despre proiectul CuPluta, sau cel puţin sper că toată lumea ştie şi dacă nu, să se documenteze! :)

Pe scurt… suntem 4 tineri entuziaşti, toţi iubim muntele şi natura, toţi facem lucruri ieşite din comun din cand în cand, şi dacă tot s-a ivit ocazia să facem o chestie ieşită din comun, unde să ne distrăm şi să ne simţim bine, de ce să nu o facem?

Descrierea echipajului o găsiţi aici şi nu mai are rost să o mai notez. Ce e sigur, fiecare e dus cu pluta în felul lui.

De ce plec eu cu pluta… Pentru că vreau să fac asta, pentru că este o idee foarte frumoasă din care sunt sigur că vom rămîne cu nişte amintiri frumoase pentru tot restul vieţii, pentru că vreau să arat şi altora că se pot face şi astfel de lucruri, pentru că îmi dorest o vacanţă neobişnuită, pentru că în ultimii ani mi-am petrecut vacanţele ori făcînd ori nimic, ori în locuri de căcat care nu mi-au adus nici o satisfacţie.

…pentru că mă intrigă aventura, pentru că suntem cea mai tare echipă cînd vine vorba de distracţie, pentru că sunt sigur că la final va fi cea mai frumoasă poveste ce am trăit-o pînă acum.

Dacă doriţi să sprijiniţi proiectul, tot ce aveţi de făcut este să să scrieţi despre noi. Avem şi o rubrică de susţinere, de unde vă puteţi lua un breloc sau un banner CuPluta.ro

Noi promitem că o să vă ţinem ‘la curent’ cu tot ce o să facem acolo!

De ce plec eu CuPluta de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Prima saptamana #cupluta
2. Dupa #CuPluta
3. după Let’s Do It, Romania! (galerie foto)
4. Am fost în direct la Radio România Actualități
5. Concurs: Tu vii cu ideea, eu îi dau viață!

Ultimul apus din Onești

Fotografia zilei #89 – Ultimul apus din Onești de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Fotografia zilei #88 – Ultimul peisaj de iarnă 2011
2. Fotografia zilei #101 – Nepublicate din presă
3. Fotografia zilei #13 – Smiling Fingerprint
4. Fotografia zilei #17 – La poartă
5. Fotografia zilei #79 – La ceasornicărie

Am văzut articolul acesta, cu tinerii din Timișoara care s-au adunat să protesteze împotriva eutanasierii câinilor comunitari…

Cred că oamenii din oraș sunt principalii vinovați pentru situația câinilor maidanezi. Când s-a apucat Ceaușescu să construiască blocuri și să-i mute pe toți de la casă la apartament, oamenii, obișnuiți cu odraslele din curțile lor, au venit cu tot cu găini, purcei, caței și ce mai aveau ei prin curte. Neavând ce face cu toate orătăniile în apartamentele mici, au transformat găinile în supe și fripturi, porcii în cârnați și caltaboși, iar câinii și pisicile, nefiind pe gustul lor, le-au trimis la o plimbare mai lunga prin incintă. Cu pisicile nu avem o problemă, pentru că nu s-au înregistrat cazuri de atacuri asupra oamenilor.

Cu strerilizarea maidanezilor… pe mine personal, nu mă deranjează că aceste animale sunt apte sau nu. Chiar nu am nici o problemă cu asta! Singura mea problemă, ca simplu om care vrea să se plimbe în siguranță pe străzile unui oraș, e dată de dinții câinilor. Mă doare la bască de faptul că maidanezii se pot sau nu înmulți! Eu nu mă simt în siguranță cu ei prin zonă, mai ales dacă sunt mai mult de 10. Și nu am o fobie față de câini, dar vreau să nu mă întâlnesc cu ei prin oraș, să îi știu legați undeva.

Am și eu un câine, dar când am ajuns la concluzia că nu am timp și spațiu pentru a-i oferi condiții civilizate, l-a încredințat cuiva care poate să îl crească într-un mod decent.

Deci, părerea mea, tinerii din Timișoara ar trebui să nu se chinuie să stea întinși pe jos, să nu răcească cumva, nu de alta, dar e frig afară. Mai bine ar căuta soluții eficiente pentru această problemă. Rog pe orice iubitor de câini, să iasă la o plimbare prin spatele Palatului Parlamentului din București. Să vedem dacă se simte în siguranță printre 30-40 de câini flamânzi. Chiar dacă sunt sterilizați toți.

Imaginile de mai jos au fost filmate zilele trecute în spatele Palatului Parlamentului din București. Scuzați calitatea slabă a filmării și sper că înțelegeți de ce e tremurată imaginea …mă cam grăbeam.

Despre câinii maidanezi, cu video de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Cum se face o lucrare de disertație despre fotografie
2. HDR-CX520V şi HDR-CX500V vor fi noile camere video de la Sony
3. Cea mai mică şi mai ieftină cameră video 3D HD
4. Video test: (1) Panasonic
5. Video test: (4) Olympus

După cum ziceam ieri, am găsit această jucărie, din întâmplare. Pot să spun că am vrut așa ceva de câțiva ani, probabil nu m-a interesat în mod special, dar abia acum am găsit una. Și mai este și într-o stare perfectă, estetic și funcțional! :D

O nouă jucărie: Ghilotină pentru fotografii de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. O nouă jucărie: Pentax ME
2. Review: Nikon P100, o jucărie serioasă
3. Aviary pentru Chrome, un fel de Adobe CS GRATIS
4. Haine speciale pentru fotografi Stealth Gear
5. Pentru ce am racit eu…

Cred că astăzi e cea mai bună zi în care aș putea spune ce îmi doresc de la mine anul ăsta. Nu sunt genul care își face liste cu dorințe sau așteptări proprii la fiecare sfârșit de an și apoi să le taie una câte una de îndată ce se îndeplinesc. Nu cred în așa ceva, iau lucrurile așa cum sunt și mă bucur de ele, nu am așteptări mărețe de la viață, nu îmi doresc cuptoare cu microunde sau alte lucruri banale pentru că nu le consider importante și dacă e să am nevoie de ele le cumpăr și gata. Dau importanță altor lucruri, în special experiențelor.

Totuși, am 5 lucruri pe care mi le doresc de la mine anul acesta, sau mai bine zis cât mai curând. Și astea sunt:

5. Să vizitez mult mai multe locuri. Cred că am făcut anul trecut prea multe compromisuri când a fost vorba de ieșiri, și aici mă refer la cele strict legate de distracție și relaxare pentru că a trebuit să mă plimb suficient cu munca.

4. Vreau să lansez câteva proiecte fotografice. Am avut și în anul trecut câteva proiecte, dar care simt eu că nu au ieșit așa cum îmi doream, cel mai mult din cauza timpului destul de limitat ce l-am acordat pentru ele. Am câteva idei pe care vreau să le pun în practică anul ăsta și îmi doresc să investesc ceva mai mult timp în ele.

3. Vreau să devin mai ordonat. Și aici mă refer pe toate planurile, de la viața personală până la arhiva foto. Am pățit de câteva ori să primesc mail-uri de la diferite persoane cu cereri de oferte sau diferite chestii la care am raspuns abia după câteva zile din diferite motive. Nu vreau să se mai întample așa ceva. Nu mai vorbesc de arhiva mea foto, pentru că dacă mă roagă acum cineva să îi dau o fotografie cu un subiect anume, am de căutat o zi…

2. Mă pregătesc de plecare. Nu consider cel mai important lucru în viață să ai bani, chiar cred că sunt altele mult mai importante. Dar din păcate totul se rezumă la bani la un moment dat. Din păcate pentru noi ăștia mulți care trebuie să muncim pentru a avea un acoperiș, sau pentru nevoi personale, sau pentru orice, fără bani viața nu e distractivă. Deloc! Nu pot să mă plâng foarte tare, pentru că se poate zice că aș face destui bani pentru a supraviețui în România, dar pentru o perspectivă de viitor nu e suficient. Sincer, cred că, dacă anul ăsta lucrurile nu evoluează într-o perspectivă mult mai pozitivă, în 2012 pe vremea asta voi scrie din altă tară pe acest blog.

1. Cel mai important, îmi doresc să devin mai bun. Mai bun în ceea ce fac, mai bun cu cei din jurul meu, mai bun în toate felurile.

5 lucruri de făcut în 2011 de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Bilanțul fotografic pe 2011
2. Asociatia Bucurestiul meu drag la Salonul de fotografie 2011
3. Noaptea agențiilor 2011
4. Nikon Photo Contest International 2010-2011
5. Noile camerele foto prezentate la CES 2011

S-a terminat al 8-lea an în care m-am ocupat cu fotografia. E destul de clar pentru mine că am progresat din toate punctele de vedere de la an la an, din punctul de vedere al calității lucrărilor și al echipamentului folosit și al banilor câștigați într-un an. Totuși, mi-e ciudă că nici într-un an nu am mai făcut un bilanț serios asupra activității mele pe întreg anul.

În 2010 am încercat să notez în calendarul telefonului toate evenimentele la care am participat în calitate de fotograf. Nu știu dacă mi-a scăpat ceva sau nu, dar în mare cam asta am făcut în 2010:

Evenimente la care am participat în calitate de fotograf: 134

Clienți cu care am lucrat: aproximativ 59

Probleme apărute la evenimente: 4 (toate s-au rezolvat fără afectarea produsului final)

Ore de muncă(fotografiere): aproximativ 592 ore

Ore de editare foto: de neprețuite :)) (glumesc, nu am cum sa adun toate nopțile nedormite)

Bani investiți în echipamente foto în acest an: aproximativ 15.000 lei

Bani câștigați din fotografie: fără număr :)) (glumesc și acum, doar că nu ar fi frumos să mă laud)

Ce concluzie aș putea trage din toate astea?… Sincer, îmi pare rău că m-am născut în România, unde lumea încă nu dă doi bani pe fotografie!

Bilanțul fotografic pe 2010 de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Bilanțul fotografic pe 2011
2. Bièvres International Photo Fair 2010
3. Doi români la Sony World Photography Awards 2010
4. Canon Female Photojournalist Award 2010
5. Dezbrăcate la Eros Show 2010

În seara asta asta gătim …și facem și fotografii. Scopul e de a mânca un pui pe sticlă până în 12 noaptea, pentru că deja ne e cam foame :) Sper să iasă din prima dublă ceva comestibil pentru că nu avem decât un pui la dispoziție.

Pasul1: Se dezgheață și se spală bine un pui întreg, acum observ în fotografia asta ca a fost cocoșel :))

Pasul 2: Se ia o sticlă de bere(evident Timișoreana :D) și se spală bine

Pasul 3: Dezghețăm puiul, îi facem un masaj pentru destresare, îi dăm să bea o bere, un cocktail…

Pasul 4: Se condimentează

Pasul 5: Se introduce sticla prin pui și se umple cu apă și cun pic de ulei

Pasul 6: Se pune într-o tava cu niște apă și se bagă la cuptor pentru 2 ore la foc mic

Pasul 7: Se mai completează cu apă în tavă, se mai adaugă o tavă cu cartofi(e nevoie și de garnitură) și între timp se bea o bere (la halbă că e mult de așteptat)

Pasul 8: Se scoate puiul de la cuptor și se pregătește masa. Între timp așteptăm să se facă cartofii.

Pasul 9: Se mănâncă!

Poftă mare!

Experiment gastronomic …cu making off de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. 7 oameni la o bere, scrie poezie :)
2. De ce plec eu CuPluta
3. Tarantule cu personalitate – Expoziție de fotografie
4. Cel mai lung timp de expunere în fotografie: 6 luni
5. Teoria chibritului…

S-a terminat și concediul oficial de anul acesta. Și după cum vă spuneam, destinația a fost Nisipurile de Aur din Bulgaria.

Alte lucruri, mai ciudate, observate prin stațiune:

Nu știu cine și-ar putea dori un astfel de suvenir.

Țigările astea erau adevărate. Erau de fumat!

Toate gențile erau Louis Vuitton, Prada sau Gucci

Toate modelel de ceasuri...

Bulgarii cred au o problemă cu armele.

Toți ochelarii de soare erau Ray Ban

Magneți de frigider neconvenționali

Bulgaria ...pe scurt

Oamenii ăștia vând mănuși vara. De ce???

Pizza este excelentă, dar NU încercați sosul ăla!

Recenzie de vacanță: o săptămână la bulgari de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Salutari din vacanţă: Prima zi la bulgari
2. Prima saptamana #cupluta
3. Cum să faci fotografii în vacanţă
4. Fotografia zilei #89 – Ultimul apus din Onești
5. Fotografia zilei #4 – CROWded

Noh, a venit momentul sa plecăm şi noi în vacanţă. Şi anul ăsta am ales Bulgaria ca destinaţie pentru relaxarea anuală, mai mult din privinţa bugetului. Până acum, pot spune că este o alegere de cel puţin 3 ori mai bună decât litoralul românesc. Şi aici mă refer la condiţiile de cazare/distacţie, preţuri şi condiţii.

Prima zi, sau mai bine zis primele 24 de ore…

După aproape 5 ore de mers cu autocarul, din Bucureşti, ajungem la Nisipurile de aur. Este prima oară când merg în Bulgaria, şi deşi am auzit doar lucruri bune despre ceea ce oferă, am avut anumite reţineri. Ei… spre deosebire de România, unde la prima impresie este o ţară simplă, dar preţurile sunt exagerate, aici totul este aşa cum pare: implu dar totul pe faţă. Marea majoritate a hotelurilor sunt de 4 sau 5 stele, care după părerea mea este uşor exagerat, dar serviciile sunt foarte bine adaptate clienţilor. Sunt tot felul de concursuri şi activităţi pentru turişti, majoritatea români. În afară de români, sunt foarte mulţi nemţi şi danezi, care în ciuda aşteptărilor, sunt în mare nişte mari ţărani(şi aici mă refer la comportament). Adică, nu ştiu dacă am îmbătrânit eu, că am doar 24, dar ăştia par scăpaţi de la zoo.

Singurele ziare româneşti sunt CANCAN, Libertatea şi Gazeta Sporturilor (Trist!), valurile şi apa mării sunt fantastice, suvenirurile NU sunt doar kitsch-uri, iar bulgarii chiar ştiu să facă turism!

Impresii finale o să mai pun cu mai târziu, acum doar câteva poze făcute prin apă cu un Panasonic FT2…

Enjoy!

Recenzia completă o puteţi citi aici.

Salutari din vacanţă: Prima zi la bulgari de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Recenzie de vacanță: o săptămână la bulgari
2. Prima saptamana #cupluta
3. Fotografia zilei #51 – În prima linie
4. Cum să faci fotografii în vacanţă
5. Review Panasonic Lumix DMC-FT1, prima cameră HD rezistentă sub apă şi la şocuri. Aşa să fie?

Cred că ăsta este cel mai greu de scris articol al meu de până acum. De când lucrez în cadrul trustului Realitatea-Cațavencu, în cei doi ani și nouă luni am reușit să fiu pentru ei editor foto, editor video, designer, operator, producător, redactor, reporter și în cele din urmă și fotograf. Am fost Editorul Multimedia la Cotidianul.ro și apoi la Realitatea.net. Vreau să cred că am primit mult mai multe Bravo-uri decât înjurături (și aici nu mă refer doar la cele spuse în față), dar per total nu cred că am dezamăgit în nici o situație.

Recunosc (pentru prima oară) că prima chestiune scrisă de mine și publicată într-un spațiu public este acest articol(publicat atunci pe Cotidianul.ro). Probabil a fost primul pas de încredere in a scrie, care a stat în mare parte și la deschiderea acestui blog. Era o știre micuță, scrisă la îndemnul fostului coleg Iulian și al șefului Costin, cărora le mulțumesc pentru încrederea acordată în toate momentele. Lor pot să le mulțumesc pentru TOT ce au făcut pentru mine în acest timp, probabil modelele aproape ideale de șefi.

A venit și momentul să zic La revedere și să continui drumul în altă parte. Pe motivul lipsei generale de bani, am fost anunțat că începând cu luna viitoare nu mai am loc în grilă, eu împreună cu alți colegi. Sincer, aș fi preferat să o dau în bară rău de tot, să fi făcut eu ceva groaznic, să fi stricat vreo emisiune sau să sabotez site-ul pentru cateva zile decât să mi se spună că nu mai sunt bani. Dar asta este, viața merge înainte, mergem pe zicala că Un șut în fund e un pas înainte, și o iau pe alt drum(oricare ar fi, va fi legat de fotografie). Vroiam să plec de destul de mult timp, dar poate că nu am avut curajul de a da deoparte și de a spune PA. Acum pentru primul pas am primit un ajutor gratuit și voi fi nevoit să caut altceva.

Încă nu știu dacă vreau să rămân doar freelancer sau dacă voi căuta un alt job full time, dar voi găsi pe parcurs cea mai bună soluție. Cred că dacă mi s-ar oferi un post similar în altă parte, pentru aceeași bani, aș refuza în momentul ăsta. Oricum, propuneri accept oricând și sunt deshis pentru orice. Oficial sunt în căutarea unui job! :D

Oricum, promit că mă voi ocupa ceva mai mult de acest blog și de site(pe care recunosc că l-am cam lăsat în paragină din lipsa de timp) în perioada următoare, mai ales că încep să îmi permit să mai fiu și liber.

Sunt liber… de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Olympus lansează E-P2, iar eu nu sunt pe fază
2. Acum sunt şi eu afiliat cu F64
3. Canon White Papers sunt disponibile şi pentru consumatori
4. Care sunt cele mai bune obiective, Canon vs. Nikon
5. Care sunt cele mai bune super-zoom-uri

Am primit o leapşă de la Dragoş să scriu despre prima mea fotografie. E o sarcină destul de dificilă, pentru că nu ştiu cum să încep.

Prima oară am pus mâna pe un aparat de fotografiat pe la 4-5 ani, cred, eram la mare şi mătuşa mea avea un aparat cu blitz, ceea ce era o raritate pe vremea aceea :D. A fost prima oară când am pus mâna pe o cutiuţă care făcea poze, bineînţeles că nu se punea problema expunerii sau a focalizării, era un point&shoot clasic. Ştiu exact care este fotografia făcută de mine, era un portret cu mătuşa şi mama mea, dar din păcate nu o mai găsesc în cutia cu fotografiile vechi. Cea din dreapta este una făcută în aceeaşi zi, în care apare protagonstul :).

Apoi a urmat perioada cu Smena, de pe la vreo 12 ani, cu care am învăţat ce e diafragma şi timpul de expunere la o cameră foto, nu ştiu de ce, dar nu am nici o fotografie făcută de mine, …nu că aş fi avut vreo reuşită notbilă din acea perioadă.

Prima fotografie, de care sunt încă mândru, a fost făcută cu primul meu DSLR personal, un Canon EOS 3000V. Undeva în parcul Circului din Bucureşti, ieşisem să testez noua mea cameră foto de atunci şi am tras câteva cadre prin parc. De menţionat că acest copac nu mai există acolo, deci e un fel de “În amintirea copacului” :)

Povestea primei mele fotografii de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Fotografii de prin București
2. Vechituri #5 – Prima mea fotografie de studio
3. Fotografii HDR: (5)Portrete
4. Fotografii MACRO: (5)Picături
5. Vechituri #4 – La cules via

Cel mai tare câine! Este câinele meu de cand avea 3 săptămâni şi acum are 6 ani şi are aceeaşi energie şi chef de joacă. Când era mică, toată lumea avea impresia că e dalmaţian şi mă intrebau pe stradă de ce nu are pete negre. Mai târziu nu mă mai întreba lumea pe stradă nimic…

Două chestiuni: pitbullii nu sunt agrezivi din fire, sunt doar impulsivi, dar sunt uşor de dresat şi dacă vreţi să vă luaţi un câine cuminte şi liniştit, alegeţi bishon-ul. Mai multe despre ei şi ce pot face găsiţi aici.

Atenţie, băgaţi pisicile în casă! Fără frică, nu muşcă, se joacă numai :)

Enjoy!

Ea este Kia de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Cât de vechi este obiectivul tău Canon EF
2. Cât de mare și grea este camera ta foto
3. Femei, prezentări de modă și concerte pe Mătăsari
4. Viaţă de câine …la munte
5. Portrete (1) Alexandra

Mi-am dat seama de ceva vreme că am ajuns să fiu incapabil de a ilustra acest oraș într-o formă frumoasă. Probabil e din cauza timpului, prea lung, petrecut aici sau a indiferenței celor responsabili pentru estetica urbana.

Oricum, părerea mea despre acest oraș s-a schimbat după prima jumătate de an, când entuziasmul a trecut și când am început să văd unde am ajuns să trăiesc. După 4 ani și jumătate de când sunt aici, am ajuns să cred că trăiesc în cel mai urât și indiferent oraș. Dar asta e doar părerea mea :).

Primele două fotografii au fost făcute în prima toamnă petrecută în București, în parcul Circului. A fost și ultima perioadă în care am mai făcut fotografii pe film.

Acestea sunt din centrul Bucureștiului, alese la întâmplare.

Fotografii de prin București de pe: Holerga.com

Articole asemănătoare:

1. Piaţa Universităţii, Bucureşti, de sus, noaptea…
2. Povestea primei mele fotografii
3. Fotografia zilei #33 – AC/DC la Bucureşti
4. Fotografia zilei #50 – Rammstein la București
5. Monumentele și statuile din București