Astăzi cică ar trebui să fie sărbătoare. Se sărbătoreşte Ziua Mondială a Libertăţii Presei, un fel de N’ar mai fi pe a noi. Toată lumea a cam înţeles despre ce e vorba, unii s-au scârbit şi au închis televizoarele de tot, alţii au trecut pe tabloide şi telenovele în lipsă de ‘quality’.
Cu toate că ar trebui să mă consider implicat în acestă ‘breaslă’, sincer, nu mai reuşesc să fac diferenţa între ce e bine şi ce e rău, ce trebuie arătat şi ce trebuie înghesuit undeva în fundul unei arhive. De aceea prefer să stau uşor mai departe.
Este posibil ca modelul fotografului de succes să se fi schimbat, acesta să fie un fel de nouă eră a fotojurnalismului. Nu mai e la modă să stai liniştit şi să-ţi vezi de treabă, trebuie să ieşi în evidenţă cu orice preţ, trebuie să-ţi dai coate pentru a intra în faţă, nu mai e nevoie să zici un simplu ‘pardon’.
Oricum, aceasta este imaginea cea mai reprezentativă cu care aş putea ilustra acest articol.
Nu pot spune decât că se poate şi mai rău, poate să fie deloc.
…încă una, fără watermark, cadou!
Articole asemănătoare:









Comentează la acest articol