Se spune că dacă mergi într-un loc la pescuit unde merg și pescari pricepuți, ai șanse mari să prinzi și tu ceva.
Acum vreo doi ani, într-o dimineață(foarte dimineață din punctul meu de vedere) de primăvară am plecat la pește. După o oră de mers pe jos pe dealuri, înarmat cu o raniță în spate și cu geanta foto pe umăr, am ajuns la o băltuță. Un fel de a spune că se vedea și un pic de apă după stuf. Oricum, unul din puținele locuri din România 100% naturale, neatinse.
Locul, de-a dreptul impresionant! Neatins de civilizație, nici măcar drumuri forestiere nu erau prin zonă. Nici cu bicicleta nu aveai cum să mergi până acolo, deoarece terenul era mlăștinos. Am mers pe jos, si a fost foarte frumos(ar fi fost și mai frumos dacă mă încălțam adecvat, nu în teniși 
).
Peisajul era super, am întins sculele (în cazul meu, un baț) și am așteptat. După câteva ore, lacul se cam aglomerase cu pescari și am zis ca nu are rost să stau și mai bine fac ceva constructiv. Nimeni de acolo nu prinsese nici măcar UN pește. M-am apucat de fotografiat diverse. Apăruseră în peisaj și niște cai, ceea ce mi-a cam restrâns locul de joacă și m-a obligat sa folosesc obiectivul la cea mai mare focală, dar de la distanță sunt frumoși de admirat sau fotografiat.
Primul pește(dacă se poate numi așa) a fost găsit agățat în undița mea. Dimensiunile sunt relative, eu zic că era destul de mare 
.
Văzând cum stau lucrurile, toată captura a trei oameni era de 7 peștișori cât un deget după o zi de ‘pescuit’, am plecat. Mulțumit de câteva fotografii și bucuros de captură, am pornit la drum înapoi. Măcar am prins și eu ceva.
Un lucru de reținut: dacă mergeți la pește, cizmele și pelerina sunt obligatorii! Dacă ar fi venit o ploaie, nu ar fi fost bine… deloc.
Enjoy!
Articole asemănătoare:
Loading ...
Comentează la acest articol