Care au fost primele DSLR-uri Nikon

Posted on December 16th, 2009 de Adrian Holerga

O mare parte a istoriei camerelor foto digitale de la Nikon nu apare în arhiva Nikon. Producătorul japonez a prezentat prima sa cameră foto digitală la Photokina în 1986.

Modelul Nikon SVC a fost primul său DSLR. Acesta era construit cu un senzor CCS de 300.000 pixeli, iar informațiile digitale erau înregistrate pe o dischetă de 2 inci. Pe această dischetă se puteau înregistra 25 sau 50 de imagini, în funcție de rezoluție, iar aceasta a fost utilizată mai târziu de către Canon, pentru modelul DCS3, care a fost produs în serie.

Doi ani mai târziu, Nikon QV-1000C apare pe piață, o cameră foto ce putea înregistra imagini la o rezoluție de 380.000 pixeli, avea o sensibilitate de la ISO 400 la 1600 și putea înregistra până la 20 de cadre pe secundă(o performanță neîntâlnită astăzi la camerele foto profesionale produse în serie).

În 1991, Nikon lansează în colaborare cu Kodak, un nou Nikon F3, cu senzor digital DCS-100. Acestea au fost urmate de o întreagă serie de camere foto cu DCS, marea majoritate fiind adaptări la senzor digital pentru F3, apoi F4, F801, F90, F90s și în final F5. Printre acestea s-a numărat și adaptarea la senzor digital lui F4 de către NASA, proiecul fiind numit NASA F4 Electronic Still Camera, aceasta fiind prima cameră foto digitală ce a ajuns în spațiu, în septembrie 1991.

În 1995 sunt lansate modelele Nikon E2 și E2s, acestea fiind primele camere foto profesionale ce au fost vândute sun 20.000$. Acestea aveau un senzor de 1,3 megapixeli și erau compatibile cu întreaga gamă de lentile Nikon. Imaginile erau stocate pe carduri PCMCIA, PCCard I sau II ceea ce nu mai limita spațiul de stocare. Sngura diferență dintre cele două modele era viteza de înregistrare, Nikon E2s putetea înregistra 3 imagini pe secundă, pe când Nikon E2 putea înregistra doar una.

Modelele Nikon E2N și Nikon E2Ns au fost lansate în 1996 cu mici îmbunătățiri, dar practic aceleași camere.

Ultimile camere foto din seria E au fost Nikon E3 și Nikon E3s, lansate în 1998, aveau un senzor de 1,4 megapixeli și puteau înregistra imagini la sensibilități între 880 și 3200.

A urmat seria D1, despre care se poate spune că au fost camere foto digitale construite după modelul SLR-urilor clasice. Abia în 2003, odată cu lansarea lui Nikon D2h, camerele foto Nikon au început să arate ca niște DSLR-uri moderne, iar performanțele lor au depășit camerele foto clasice pe film datorate în mare parte ’cursei megapixelilor’ și mai nou a ISO-ului.